Sistemul Garanție-Returnare în România: primele rezultate și provocările implementării
Introducerea Sistemului Garanție-Returnare (SGR) în România a reprezentat una dintre cele mai ambițioase reforme din domeniul gestionării deșeurilor de ambalaje. Sistemul, care obligă consumatorii să plătească o garanție de 50 de bani pentru fiecare recipient de băutură din plastic, sticlă sau metal, urmărește creșterea dramatică a ratei de colectare separată a acestor ambalaje.
Operatorul sistemului, RetuRO, a instalat automate de colectare în magazine și centre comerciale din întreaga țară. Primele luni de funcționare au arătat un interes considerabil din partea populației, cu milioane de ambalaje returnate. Cu toate acestea, implementarea a venit și cu dificultăți: cozi lungi la automatele de colectare, aparate defecte, confuzii legate de tipurile de ambalaje acceptate și nemulțumiri din partea micilor comercianți obligați să amenajeze spații dedicate.
Unul dintre cele mai disputate aspecte este impactul asupra colectorilor informali. Zeci de mii de persoane din medii defavorizate depindeau de colectarea PET-urilor și dozelor din spațiul public pentru un venit de subzistență. Garanția de 50 de bani a redirecționat fluxul de ambalaje către automatele din magazine, reducând dramatic cantitatea disponibilă în coșurile de gunoi și containerele stradale.
Din punct de vedere al eficienței ecologice, rezultatele sunt promițătoare. Țările care au implementat sisteme similare — Germania, Lituania, Croația — au atins rate de returnare de peste 90% în câțiva ani. România, care anterior colecta separat sub 20% din ambalajele de băuturi, are potențialul de a atinge țintele europene dacă sistemul funcționează la parametrii prevăzuți.
Criticii SGR atrag atenția asupra costurilor ridicate suportate indirect de consumatori. Prețurile băuturilor au crescut nu doar cu valoarea garanției, ci și prin transferarea cheltuielilor operaționale ale retailerilor către prețul final. De asemenea, există întrebări legate de transparența financiară a operatorului RetuRO și de modul în care sunt gestionate veniturile din ambalajele nerevendicate.
Mediul rural rămâne o zonă problematică. Accesul la automatele de colectare este limitat, iar locuitorii din sate sunt dezavantajați de distanța până la cel mai apropiat punct de returnare. Soluțiile propuse, precum colectarea mobilă sau parteneriatele cu primăriile, sunt încă în fază de proiect.
Experiența altor state europene arată că succesul SGR depinde de câțiva factori-cheie: densitatea punctelor de colectare, simplitatea procesului de returnare, campanii de informare susținute și un cadru de penalități clar pentru comercianții care nu respectă obligațiile. România are cadrul legislativ, dar eficiența implementării va determina dacă acest sistem va transforma cu adevărat obiceiurile de consum și reciclare ale românilor.