Pădurile stochează mai puțin carbon decât credeam: un studiu arată că seceta și căldura rup legătura dintre fotosinteză și creșterea lemnului

Un studiu recent al Universității Columbia aduce o veste îngrijorătoare pentru strategiile globale de combatere a schimbărilor climatice: pădurile noastre nu sunt atât de eficiente în captarea dioxidului de carbon pe cât am crezut până acum. Cercetarea, coordonată de Mukund Palat Rao, specialist în ciclul carbonului la Observatorul Pământului Lamont-Doherty, relevă o decuplare semnificativă între fotosinteza și creșterea lemnului în perioade de secetă și căldură extremă.

Descoperirea care schimbă perspectiva asupra pădurilor

Timp de decenii, știința a operat cu o presupunere aparent logică: dacă arborii absorb dioxid de carbon prin fotosinteza, atunci acel carbon se transformă în lemn și rămâne stocat în structura plantei pentru sute de ani. Studiul din iunie 2026 infirmă această ecuație simplă și relevă o realitate mai complexă.

Descoperirea cheie a cercetării este tulburătoare: în condițiile de secetă și căldură intensă, creșterea lemnului se oprește aproape instantaneu, iar fotosinteza continuă să funcționeze la un ritm doar ușor redus. Aceasta înseamnă că o parte semnificativă din carbonul absorbit de arbori nu ajunge în structura lemnoasă, unde ar putea rămâne stocat pentru perioade îndelungate, ci este redirecționat către alte componente cu durată de viață scurtă, cum ar fi frunzele sau alte țesuturi efemere.

Implicații pentru modelele climatice actuale

Această descoperire expune o slăbiciune fundamentală a modelelor climatice utilizate în prezent. Majoritatea acestor modele operează cu ipoteza că fotosinteza și creșterea sunt sincronizate – o legătură care se presupunea directă și invariabilă. Realitatea este mult mai nuanțată.

Consecința pentru calculele noastre privind sechestrarea carbonului este semnificativă. Dacă modelele presupun mai mult carbon stocat decât se întâmplă de fapt, atunci:

• Pădurile nu compenseaza emisiile de CO2 în măsura calculată anterior
• Strategiile de reîmpădurire pot fi mai puțin eficiente decât estimările optimiste sugerează
• Ritmul real de creștere a concentrației de CO2 în atmosferă ar putea fi mai rapid decât se prevedea
• Necesitatea unor măsuri suplimentare de reducere a emisiilor devine și mai stringentă

Rolul stresului climatic în funcția pădurilor

Studiul pune în evidență un aspect crucial: condițiile climatice extreme nu doar încetinesc creșterea copacilor, ci schimbă fundamental modul în care aceștia gestionează carbonul absorbit. Sub stres, arborii par să prioritizeze supraviețuirea pe termen scurt, deviând resursele către întreținere și protecție, nu către creșterea lemnoasă.

Acest comportament este o adaptare evolutivă, dar are consecințe globale negative. Într-o lume a căldurilor și secetelor crescânde, efectul ar putea fi sistematic și persistent, nu doar ocazional.

Relevanța pentru România și Europa Centrală

România are motive speciale să ia în serios această cercetare. Valurile de căldură și seceta din 2026 au evidențiat vulnerabilitatea pădurilor noastre în fața stresului climatic. Dacă pădurile europene centrale suferă de același efect de decuplare descris în studiu, atunci impactul asupra strategiilor noastre de împădurire și conservare ar fi considerabil.

Efectul de pană asupra strategiilor globale de CO2

Cercetatorii din Columbia analizează în continuare dacă fenomenul descoperit se manifestă la toate speciile de arbori și în toate regiunile climatice. Răspunsurile vor fi cruciale pentru ajustarea politicilor climatice globale.

Studiul subliniază o realitate dezamăgitoare: soluțiile naturale singure nu vor fi suficiente. Pădurile rămân importante, dar capacitatea lor de absorție a carbonului este mai limitată decât se credea, mai ales în condiții de stres climatic. Prin urmare, eforturile trebuie diversificate și accelerate, inclusiv prin dezvoltarea de tehnologii noi de capturare și stocare a carbonului.

Perspective și necesități viitoare

Această descoperire nu este un motiv pentru a abandona reîmpădurirea – pădurile rămân esențiale pentru ecosisteme și pentru stocarea parțială a carbonului. Însă trebuie să revizuim așteptările noastre și să acceptăm că limitările naturii necesită intervenții mai agresive din partea tehnologiei.

În contextul urgent al schimbărilor climatice, studiul universității Columbia ne reamintește că nu putem pune toată încrederea într-o singură soluție. Trebuie să avansăm pe mai multe fronturi simultan: conservarea și reîmpădurirea, reducerea emisiilor și inovație tehnologică.