Opinie: 2026 — anul în care România trebuie să treacă de la promisiuni de mediu la rezultate măsurabile

Anul 2026 a fost descris de Organizația Națiunilor Unite drept un an crucial pentru negocierile climatice globale, cu un calendar dens de evenimente — de la New York până la Antalya, unde se va desfășura COP-ul anului. Pentru România, însă, importanța acestui an depășește planul diplomatic: este momentul în care politica de mediu trebuie să iasă din zona declarațiilor și să producă rezultate măsurabile, vizibile pentru cetățeni.

Lista neagră a infringementelor

Comisia Europeană a deschis sau menținut, doar în ultimii ani, peste o duzină de proceduri de infringement împotriva României în domeniul mediului. Listă: gestionarea deșeurilor, depozitele neconforme nereabilitate, calitatea aerului în marile aglomerări urbane, ariile protejate Natura 2000 încă insuficient gestionate, transpunerea incompletă a Directivei privind plasticul de unică folosință (SUP). În unele cazuri, Curtea de Justiție a UE a fost deja sesizată, iar amenzile potențiale se ridică la sute de mii de euro pe zi.

Fiecare zi de întârziere costă bani publici — bani care provin din taxele cetățenilor și care ar putea finanța investiții reale în infrastructura de mediu. La rândul ei, plafonarea prețurilor la gaze, întârziată repetat sub presiunea politică, riscă să declanșeze noi proceduri pentru încălcarea regulilor pieței energetice.

Avem fonduri. Avem capacitate?

Avem în acest moment o oportunitate rară: fonduri europene fără precedent prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), prin Programul Operațional Dezvoltare Durabilă și prin mecanismul Tranziției Juste. Vorbim de zeci de miliarde de euro disponibile pentru reabilitarea siturilor contaminate, pentru extinderea sistemelor de canalizare, pentru închiderea depozitelor de deșeuri neconforme, pentru investiții în energie regenerabilă, pentru reabilitarea termică a clădirilor publice.

Anunțul recent al ministrului Diana Buzoianu privind 2.232 de proiecte PNRR + AFM, în valoare de 10 miliarde de lei, cu finalizare în 2026-2027, este unul promițător. Întrebarea reală nu este dacă avem resurse, ci dacă avem capacitatea administrativă să le folosim eficient și la timp.

SGR — proba că românii răspund când sistemele funcționează

Sistemul de Garanție-Returnare, care a depășit pragul de un miliard de ambalaje colectate în primul trimestru din 2026, demonstrează că românii răspund pozitiv atunci când li se oferă mecanisme funcționale și predictibile. La fel funcționează și colectarea selectivă în orașele care au investit serios în infrastructură — Cluj-Napoca, Oradea, Sibiu — și la fel ar funcționa și depoluarea râurilor, gestionarea pădurilor și protejarea biodiversității, dacă instituțiile statului ar fi consecvente.

Problema reală: continuitatea

Problema reală nu este lipsa de cunoaștere a soluțiilor — acestea există, sunt documentate, sunt aplicate cu succes în alte state europene. Problema este continuitatea politică și instituțională. Schimbările frecvente de ministru al Mediului, dezorganizarea autorităților subordonate (ANAR, ANANP, Romsilva, ANMAP) și subfinanțarea cronică a Gărzii de Mediu fac ca strategiile bune să rămână pe hârtie.

Cetățenii cer fapte

Anul 2026 nu mai permite această abordare. Cetățenii cer rezultate, Bruxelles-ul cere conformare, planeta cere acțiune. Toate trei converg către aceeași concluzie: este timpul pentru fapte, nu pentru promisiuni. Indicatorii prin care vom măsura succesul sunt simpli: câte depozite ilegale închise, câte aglomerări conectate la stații de epurare, câți kilometri de râuri depoluați, câți pădurari protejați cu bodycam-uri, câți copaci replantați, câte autorizații de mediu emise în termen. Restul sunt zgomot de fond.