Criza Dunării se prelungește: debitul la intrarea în țară, de trei ori sub media lunii octombrie

Debitul Dunării la intrarea în România a scăzut marți la doar 1.200 de metri cubi pe secundă, de peste trei ori sub media obișnuită a lunii octombrie, relatează HotNews. Criza apei, începută în iulie, s-ar putea prelungi până la începutul anului 2027 sau chiar mai mult, estimează cercetătorul Mihai Adamescu, într-un interviu pentru publicația citată. El avertizează că episoadele cu debite extrem de mici vor deveni tot mai frecvente, iar situația actuală reprezintă „noul normal”.

Adamescu, care urmărește Dunărea la Brăila de aproximativ 20 de ani, subliniază că debitul actual este sub 1.600 de metri cubi pe secundă, în timp ce pentru o funcționare normală a ecosistemului ar fi nevoie de peste 3.000. „De acum încolo o să fie din ce în ce mai rău”, afirmă cercetătorul. El atrage atenția că, deși vor exista și ani cu ploi abundente, tendința pe termen lung este de înrăutățire.

Impact asupra naturii și economiei

Seceta prelungită, combinată cu îndiguirea luncilor inundabile, are efecte puternice asupra ecosistemului și asupra oamenilor. Din cauza debitului scăzut, Dunărea transportă mai puține sedimente, ceea ce duce la scăderea populațiilor de pești sau chiar la dispariția lor în anumite zone, la eroziunea accelerată a plajelor și la micșorarea Deltei. Zonele umede, care favorizează înmulțirea peștilor, au fost reduse dramatic în ultimii 40-60 de ani prin îndiguire pentru terenuri agricole, o eroare pe termen mediu și lung, consideră Adamescu.

„Nu mai lăsăm nimic pentru natură”, spune cercetătorul. El explică faptul că 80% din lunca Dunării și din luncile râurilor au dispărut, transformate în terenuri agricole. Acest lucru afectează comunitățile din Delta Dunării și pe toți cei care depind de pescuitul pe Dunăre, care se confruntă cu dificultăți tot mai mari.

Consecințe pentru transporturi și energie

Transportatorii fluviali nu mai pot încărca barjele la capacitate maximă, ceea ce duce la pierderi reflectate în costul mărfurilor. De asemenea, centrala nucleară de la Cernavodă are unități închise, iar autoritățile nu au anunțat un termen de redeschidere. Dunărea are în mod normal două viituri, primăvara și toamna, dar acum depinde exclusiv de ploi.

Adamescu subliniază că o ieșire din criză ar fi posibilă doar cu ploi extrem de puternice în tot bazinul Dunării. O soluție pentru iarnă ar fi ninsori suficiente în Alpi și Carpați, care să asigure apă primăvara. Totuși, cercetătorul avertizează că dragarea este inutilă când nu există apă, iar modificarea unui braț nu poate aduce mai multă apă pe Dunăre.

Luncile inundabile, esențiale pentru atenuarea viiturilor

Lunca inundabilă rămasă, care în trecut era inundată de cel puțin două ori pe an, nu a mai fost acoperită de apă de câțiva ani. Insula Mică a Brăilei, de exemplu, nu a fost inundată de doi-trei ani. „De fiecare dată ne mirăm când vin apele și când se întâmplă catastrofe. Rolul luncilor era fix să atenueze unda de viitură, să țină apa mai multă vreme în sistemele respective și să o elibereze încetul cu încetul”, explică Adamescu.

În următorii 10-15 ani, debitele scăzute ar putea deconecta Dunărea de lunca rămasă, transformând zonele umede în sisteme terestre. Acest lucru ar duce la mai puțini pești în Dunăre și la dificultăți și mai mari pentru pescarii din Delta Dunării. Problema nu este doar a României, ci una globală, toate statele din bazinul Dunării reducând enorm suprafețele zonelor umede.

Sursa: HotNews