Romania ingroapa resurse: doar 12% reciclare, fata de tinta UE de 50%
România reciclează prea puțin, depozitează prea mult și pierde anual cantități importante de materiale care ar putea reintra în economie. Concluzia, deja repetată de ani de zile, primește acum o nouă confirmare în Circularity Gap Report 2026, raportul anual elaborat de organizația Circle Economy și prezentat la începutul lunii mai 2026.
74% din deșeurile depozitate ajung la groapă fără tratare
Raportul scoate în evidență, pentru România, datele oficiale ale Gărzii Naționale de Mediu pentru 2024: dintr-un total de 5.485.673,81 tone de deșeuri municipale colectate, doar 659.767,38 tone au fost raportate ca reciclate sau pregătite pentru reutilizare. În procente, asta înseamnă 12,03% — față de ținta minimă europeană de 50%, care expirase deja în 2020. Restul, 4.118.840,79 tone, a ajuns la depozite, iar din acestea 3.052.445,68 tone au fost depozitate fără tratare prealabilă. În alți termeni, 74,11% din deșeurile depozitate au ajuns la groapă fără să treacă printr-o operațiune de sortare, separare sau valorificare. Indicele național de generare a deșeurilor a fost de 285,29 kg pe locuitor, iar indicele de reciclare doar de 34,31 kg pe locuitor.
Value Gap: ce înseamnă pierderea globală de 25,4 trilioane de euro
Raportul introduce conceptul de Value Gap — valoarea pierdută prin folosirea ineficientă a resurselor, prin produsele aruncate prematur, prin risipă, prin active folosite sub potențial și prin costuri de mediu care nu sunt reflectate în prețuri. La nivel global, această pierdere este estimată la 25,4 trilioane de euro anual, aproape 31% din PIB-ul global. „Pentru fiecare 3 euro de valoare creată, aproximativ 1 euro se pierde în economia liniară”, sintetizează autorii raportului. Pierderile se materializează pe cinci căi principale: pierderi de procesare, pierderi de energie, pierderi și risipă alimentară, deșeuri la final de viață și deprecierea prematură a activelor. Recomandarea raportului este că circularitatea nu înseamnă doar reciclare la finalul lanțului, ci păstrarea valorii materialelor cât mai mult timp posibil — prin prevenire, reutilizare, reparare, întreținere, refolosire, remanufacturare, compostare și reciclare de calitate.
SGR funcționează — restul sistemului nu
În toată această imagine sumbră, Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) rămâne „unul dintre puținele exemple recente de sistem bine proiectat în România”, notează raportul. SGR are reguli clare, infrastructură, trasabilitate și un stimulent economic direct pentru consumator, iar până la sfârșitul lui 2025 fuseseră returnate aproape 8,5 miliarde de ambalaje de băuturi — peste 618.000 de tone de PET, sticlă și aluminiu trimise către reciclatori. Rata de colectare a atins 83% în 2025. Dar — și aici e nuanța esențială — „succesul SGR nu trebuie folosit ca paravan pentru problemele structurale ale managementului deșeurilor municipale”. România nu va închide decalajul de circularitate doar prin SGR: are nevoie de colectare separată reală, tratare înainte de depozitare, infrastructură pentru biodeșeuri, sortare eficientă, centre de aport voluntar funcționale și apropiate de cetățean, pregătire pentru reutilizare, piețe pentru materiale secundare și responsabilizare consecventă a UAT-urilor care rămân în urmă cu obligațiile legale.
De ce nu este doar o problemă de mediu, ci una economică
Mesajul cumulativ al raportului este că deșeurile nu sunt un capăt de drum, ci o pierdere de valoare. Pentru România, această pierdere se transformă, an după an, în milioane de tone depozitate, în costuri publice mai mari pentru salubritate, în dependență de resurse virgine importate și în oportunități ratate pentru industria locală de reciclare. Ministra Mediului, Diana Buzoianu, susține de luni de zile că economia circulară este o componentă a securității economice naționale, nu doar o temă de protecție a mediului. Calendarul european însă comprimă timpul disponibil: noile regulamente UE mută accentul de la „cât colectăm” la „cât transformăm efectiv în materii prime secundare”.