Energia din surse regenerabile în România: potențial uriaș, valorificare timidă

România dispune de unul dintre cele mai bogate portofolii de resurse regenerabile din Europa: potențial solar semnificativ în Câmpia Română și Dobrogea, coridoare eoliene valoroase în Dobrogea și Moldova, hidroenergie pe râurile interioare și biomasă din sectorul agricol și forestier. Valorificarea acestui potențial rămâne însă sub posibilități, iar tranziția energetică avansează mai lent decât obiectivele europene ar cere.

Unde stăm: capacitățile instalate și producția actuală

România a înregistrat progrese reale în capacitatea instalată din surse regenerabile, în special în energia eoliană și solară, profitând de un boom al investițiilor din deceniul trecut. Capacitatea eoliană instalată plasează România printre țările cu cele mai mari parcuri eoliene din Europa Centrală și de Est. Energia solară a crescut mai lent, dar a accelerat în ultimii ani, impulsionată de scăderea costurilor panourilor fotovoltaice și de interesul prosumatorilor. Hidroenergia — inclusiv marile centrale de pe Dunăre (Porțile de Fier) și sistemul hidrocentralelor din Carpați — continuă să reprezinte cea mai importantă sursă de energie regenerabilă a României, oferind și capacitate de reglaj valoroasă pentru echilibrarea rețelei electrice.

Prosumatorii: revoluția energetică la nivel individual

Statutul de prosumator — persoana sau compania care produce energie din surse regenerabile, o consumă parțial și o introduce parțial în rețea — a cunoscut o expansiune rapidă în România, mai ales după simplificarea procedurilor administrative și creșterea prețurilor la energie. Instalarea de panouri fotovoltaice pe acoperișurile locuințelor și ale companiilor a depășit așteptările inițiale ale programelor de sprijin. Totuși, birocrația rămâne o barieră. Racordarea la rețea, avizele necesare și decontările cu furnizorii de energie sunt procese încă greoaie pentru mulți potențiali prosumatori, mai ales din mediul rural.

Provocările tranziției: rețeaua și stocarea

Integrarea masivă a energiei regenerabile intermitente (solar și eolian) în sistemul energetic național ridică probleme tehnice legate de stabilitatea rețelei și de capacitatea de stocare. Investițiile în modernizarea și digitalizarea rețelei de distribuție și transport a energiei electrice sunt o condiție necesară pentru o tranziție energetică reușită, iar România are de recuperat un decalaj față de țările occidentale în acest domeniu. PNRR și fondurile de coeziune europene oferă resurse pentru aceste investiții, dacă sunt absorbite eficient.